Publicat de: dan david | august 26, 2013

Du-te!

 

Cu Dumnezeu vorbesc rar;

Odată-ntr-un an,

La ceasul în care timpul se opreşte o clipă.

Începe astfel:

Gol de mine, de tot împrejurul,

Ascult.

Frânele imaginaţiei dispar.

Ochii mi se umplu de sclipiri violete.

Sufletul mi se încarcă de daruri.

O lecţie de tăcere adâncă

Şi un uşor imbold în spate:

Du-te!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: