Publicat de: dan david | ianuarie 24, 2014

Bolovanul


Lângă izvor, în umbră,
Bolovan acoperit cu licheni.
Îi stă bine în jachetă verde!
Dac-ar putea,
S-ar rostogoli un pas mai la vale.
E o piatră, nu poate.
Suferă, tace, speră, crede.
Îl privesc de fiecare dată altfel:
Un decor, uneori,
Altădată o piatră filzofală.
Suflet asuprit care plânge,
Dar nimeni nu-l vede.

Adevărul îl cunoaște doar el.
Trage cu ochiul la soare.
Tânjește după lumina lui blândă.
Mâine o să-l ridic
În fața astrului care nu-l vede.
Îi vor străluci ochii în lumină.
Va râde, puțin strâmb, bătrân oropsit,
De sub barba lui verde.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: