Publicat de: dan david | aprilie 18, 2014

Duminica luminată (Elegie pascală)

Duminică albă.
Sărutate de răsuflarea lui aprilie,
Petalele merilor au început să se scuture.
Suflul îngerilor le poartă, fluturi orbi, la-ntâmplare.
Se aştern la picioarele trecătorilor.
Le curăţă sufletele de întrebările iernii.
Duminică albă.
Ziua luminată a Paştelui.
Alerg desculţ pe Bulevardul San Vicente,
Via Dolorosa gândurilor mele nespovedite.
Mă împing amintirile altor dimineţi violete.
Oceanul îmi pomeneşte păcatele.
Îmi vine greu să mi le amintesc.
“Sunt vechi, poate le ierţi, părinte!”
Mama aprinde lumânări în orbitele timpului.
Un preot bătrân aleargă cu mine
În jurul bisericii aducerilor aminte.
De pe obrazul cerului, albastru,
Iertarea spală urmele sângelui
Sub coroana de spini de pe fruntea Mântuitorului.
Duminică albă.
Ziua luminată a Paştelui.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: