Duminica luminată (Elegie pascală)

Duminică albă.
Sărutate de răsuflarea lui aprilie,
Petalele merilor au început să se scuture.
Suflul îngerilor le poartă, fluturi orbi, la-ntâmplare.
Se aştern la picioarele trecătorilor.
Le curăţă sufletele de întrebările iernii.
Duminică albă.
Ziua luminată a Paştelui.
Alerg desculţ pe Bulevardul San Vicente,
Via Dolorosa gândurilor mele nespovedite.
Mă împing amintirile altor dimineţi violete.
Oceanul îmi pomeneşte păcatele.
Îmi vine greu să mi le amintesc.
“Sunt vechi, poate le ierţi, părinte!”
Mama aprinde lumânări în orbitele timpului.
Un preot bătrân aleargă cu mine
În jurul bisericii aducerilor aminte.
De pe obrazul cerului, albastru,
Iertarea spală urmele sângelui
Sub coroana de spini de pe fruntea Mântuitorului.
Duminică albă.
Ziua luminată a Paştelui.