Publicat de: dan david | aprilie 22, 2014

Cioara (Pentru bunica Maria Săbăduș)

Înainte de Paști, după o ultimă ninsoare,
O cioară s-a aciuat în clopotniţa veche.
N-a mai plecat.
Stătea nemişcată,
Croncănea arar, ca o vrăjitoare,
Ca un căpătâi de viaţă ce nu mai trece.

Duminică bunica nu a mers la slujbă.
Căzuse la pat de Vineri spre seară
Cu un junghi în piept, lîngă inimă, jos.
Duminică dimineaţa nu s-a mai trezit.
Preotul i-a citit pentru liniştea sufletului,
Pentru iertarea de păcate.

Era Duminica Tomii.20140418_182343_W Cabrillo Blvd-1
Din clopotniţă
Cioara a zburat în aceeaşi noapte.
Nu s-a mai întors.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: