Publicat de: dan david | februarie 5, 2016

Eva

De pe fața mea

Tristețea se retrage-n orbite.

Se ascunde de lume, de tine.

N-o s-o găsești.

Mai degrabă un zâmbet trist;

Dar îl traduci în limba ta străveche,

De la Eva,

Și îmi ciripești ca o privighetoare:

„Vai, câtă bucurie ascunzi astăzi

În ochii tăi adânciți în orbite!

Haide la ocean să admirăm pescărușii,

Să privim podul peste înclinarea cea mare,

Care desparte pământul de ape,

Întunericul de lumină,

Ziua de noapte.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: