Publicat de: dan david | ianuarie 11, 2019

UNESCO-Kloster Voronet in Rumänien

Albastru de cer

Când privesc cerul nesfârşit,
limpede ca ochii tăi
duminica dimineaţa,
simt în nări mirosul de nemărginire,
ploaie stârnită din lacurile albastrului său.
Doar pereţii Voroneţului
și ochii bunicii Lucreția,
în albastrul cărora aş vrea iar să dorm,
mi-au mai dat atâta linişte.
Păsările cerului meu
au coborât în taină
la cuibarele lor.
Când privesc cerul
duminica dimineaţa,
îmi pari ca o zână a ploii
coborâtă din lacurile albastrului său.

Odată, demult, prin 1965, în antichitate parcă, la Voroneț.
Între timp lumea s-a schimbat; și noi, chiar și Voronețul.
Călugărul cu barbă albă ne așteaptă în Ceruri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: