N-o să vă placă aceste cărţi.
Sunt prea pline de mine.
Miros a transpiraţia ochilor mei, lacrimile nopţilor lungi.
Numerotarea paginilor este ca viaţa mea; învălmăşită.
Privite în lumină ultravioletă, paginile de copertă arată ca nişte timbre vechi.
Developează o figură tristă care se chinuie să zâmbească, deconspirându-se.
Nu vă aplecaţi să citiţi semnele de întrebare.
Ele ascund răspunsuri în punctele de dedesubt,
Invizibile pentru ochii neobişnuiţi cu întunericul tainelor.
Vă spun un secret:
Citiţi-le cu ochii închişi,
Goliţi de imaginile pieţei de zarzavaturi alterate în care trăiţi.
De imaginile feţelor zarafilor care vă înghit banii pe neobservate în timp ce voi vă mărturisiţi.
Înainte de a trece la paginile finale, intraţi în pădure.
Culegeţi frunzele căzute sub arbori şi puneţi urechea la pământ.
Veţi auzi gemetele cutremurelor gata să suie.
Dan David, Los Angeles, iunie-13-2007.
dan david
Dandavid's Weblog 
solstiţiu de iarnă
eu cred că am fost blestemată să fac lucruri pe care le detestam în şcoală şi facultate. eu cred că astăzi mi-am dat seama adunînd balastul poeziilor mele notaţiilor mele foi fară sfârşit… am umplut un coş şi de-abea am reuşit sa selectez un dosar. eu cred că trebuie sa rup vraja blestemului. ca şi cum inima mea ar fi stat.
bianca
By: marcovici bianca on august 27, 2007
at 2:41 am
eh, la ACUM a aparut ce e mai sus, doar ultimile doua randuri. poate e mai bine!
bi
By: marcovici bianca on septembrie 23, 2007
at 12:13 pm