Dealul Galben – Poeme – Dan David

display_thumbnail1.jpg

display_thumbnail.jpg


Un nou volum de poeme la casa de editura LULU.COM

http://www.lulu.com

Dealul galben

Pentru mine Golgota e pe Alom

Iar Via Dolorosa

Este drumul îngust de pământ

Care se vede de departe

Şerpuind chinuit

Până la vârful dealului galben.

În visele verilor înăbuşitoare

Aud scârţâitul roţilor îndelung neunse

Tânguindu-se ca o priceasnă

Sub povara snopilor clădiţi la-ntâmplare.

Alături prin praf urcă

Un copil tuns la zero

Cu mintea înecată de poezie

Şi cu tălpile crăpate.

„Hai Dumană! Hai Joiană!”

La capătul drumului ca un labirint

Născut în visele unui nebun

Poposesc istoviţi

Doi ochi albaştri ca cerul

Sub soarele care se joacă arzând.

Pentru mine Golgota e pe Alom

Iar stâlpul răstignirii Celui Sfânt

Este pomul firav ca o fantomă,

Fără fructe şi fără umbră,

De pe culmea dealului galben.


Răspunsuri

  1. Doamne, visul tau implinit!
    Felicitari!
    Inca nu a ajuns cartea dar „papionul” tau face toate paralele, zau!
    bianca

  2. Romanul adevarat, ramane roman oriunde s-ar afla, la Polul Nord sau Polul Sud, pe Everest sau in Groapa Marianelor, este nascut poet si asa va muri, neuitandu-si vreodata radacinile!

    SĂ FIU POET

    Lumina se cerne prin unde de apă
    în picuri grele de ploi şi prin noi,
    zălog de uitare durerea tot sapă
    şi-un mugur de viaţă naştem din ploi!

    Străpunge uitarea în ziua ce piere,
    deschide-o uşă gândului bun,
    prin ploaie alerg cu mine de mână
    sub grindină şi tunet nebun!

    Cu glasul dogit acoperă-mi vântul
    şi-n palma ta aş vrea să tot stau,
    când luna îmi răpeşte cuvântul
    muzei, o poezie în dar eu îi dau!

    Mă-nveţi să ard pe altare de vise
    şi roua de pe flori să o beau,
    dar mă strecor în vise neânvinse
    şi-o flacără din soare pot să iau!

    Cu secerea lunii cea nouă,
    voi secera-nserările şi lumea ta
    şi-n snopi de vise cu mâinile-amândouă,
    voi aduna tăcerea, de pe glia mea!

    Tristeţea lumii e atât de mare
    încât, uşa să-i deschid aş vrea,
    în oaza mea, eu îi arăt cărare
    dar, fericirea fuge, nu vrea să stea!

    Să fiu poet, în nesperate cânturi
    mă spulber şi-s mereu flămând,
    de flacăra iubirii şi de gânduri
    mă reculeg apoi, în tristu-mi cânt!

    rodica cernea
    galati
    01.04.2008


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: