Dandavid's Weblog

Voiam să mă înscriu la şcoala de băieţi frumoşi.

Cu ochii înţepeniţi în oglindă, îmi udam părul în fiecare dimineaţă.

Dinţii mi-i spălam mai rar; cu degetul şi cu sare.

Soldaţii germani îşi luaseră periuţele şi pasta de dinţi când s-au retras pe aliniamentul Carei-Satu Mare.

Degeaba îmi arunca obraznica de Paulina:

„Nu te mai da mare, Păcală!

Eşti înalt şi slab ca un cocostârc.”

Voiam să fiu ca Traian, împăratul romanilor.

Am început să mă bărbieresc dintr-a cincea cu briciul tatei, Rostfrei, adus de pe front de la Kursk

Dar mă temeam ziua de gâşte şi noaptea de visele cu strigoi.

Doar mama, Dumnezeu să o ierte, îmi zicea „Prinţul mamei.”

M-am încrezut; m-am luat după ea.

Am început să leg znopii la Alom pe mirişte ca un bărbat

şi să merg singur cu căruţa după lemne la pădure la Zirea.

Ei, plămânii mi s-au înceţoşat mai târziu, iarna următoare,

că mă spălam dimineaţa în zăpadă în picioarele goale.

În vară Traian a intrat la horă.

Îi adusese taică-său laiber nou; lucra la mină la Anina.

Eu mă mutam din spital în spital.

Acum sunt mult mai bine.

Tot nu am uitat-o pe obraznica de Paulina.

Dan David, Los Angeles, iunie-07-2007.