Dandavid's Weblog

De pe pardesiul tău albastru,

Irizările metalizate se scurg spre picioare,

Sub tălpile pantofilor vișinii.

Ploaia rece îți fură și zâmbetul;

Iar dacă nu te privesc atent, începi să plângi.

De ce ești tristă azi, și nu vrei să știi ce ascund

În buzunarul de la pieptul jumătății stângi?

Simți și tu că astăză e joi?

Ne ascundem zece minute în cabina unui bancomat gol.

Poate stă ploaia și scăpăm de frisoane

Și de cerneala ce curge de pe pardesiul tău albastru.

Te iau de mână.

Călcăm neatenți prin gropile inundate.

Ne târșâim tălpile prin noroi.

Plouă; nu ne pasă!

Simți și tu că astăzi e joi?

Dan David, Los Angeles, 30 iunie 2010.