Staţia „Libertăţii”

Stăteam ore întregi cu lumina stinsă

În camera îngheţată.

Ne temeam de oameni mai tare decât de Dumnezeu.

Ascultam cu sonor sugrumat

Muzica aceea bruiată, guiţată, sughiţată.

Red Zeppelin, Deep Purple, Mik Jager, Santana, Elvis Presley,

Erau martorii nopţilor fără somn.

Clopotele unei lumi promise.

Două ceşti cu cafea

Nouăzeci la sută năut ne ţineau de urât.

Ne iubeam în pauzele de ştiri

Inconştienţi, indiferenţi la frământările mondiale, locale,

La caracatiţa care îşi întindea umbra,

Ţol greţos peste vieţile noastre.

De undeva din fundal

Un polonez arţăgos ameninţa un general piţigăit.

Spre ziuă pe la cinci lătra câinele vecinilor.

Auzeam gâlgâitul apei trase la veceu.

Plecam la slujbă cu entuziasm potolit.

Jăratec scufundat în nisip.

Tramvaiul galben murdar scârţâia pe la curbe,

Zdrăngănea pe la ace.

Mă trezea din când în când; tresăream speriat.

Nu înţelegeam cum Bob Marley poate ţipa în română:

„Avansaţi, avansaţi! Urmează Staţia Libertăţii.”

Refuzau să-mi iasă din minte

Ritmurile ascunse ale nopţii.

 

Dan David, Los Angeles, 30-august-2007.

Răspunsuri

  1. ades ……………

    MĂ PIERD!

    Mă pierd în uitare
    şi-n clipa ce trece,
    în raza de soare
    şi-n noaptea cea rece!

    Ecou de dorinţă
    şi mare credinţă,
    o stea care moare
    adesea-n uitare!

    10.01.2008

    ………………………………….

    MĂ CAUT!

    Mă caut printre rânduri
    şi adesea printre gânduri,
    mă caut cu înfrigurare
    când este cald, sau este răcoare.

    Mă caut în iubirea ta
    şi poate într-a mea,
    mă caut în zbor de cocor
    şi-n clipe de dor.

    Mă caut pe cerul cu stele
    în visele mele,
    mă caut printre prieteni
    şi-n umbra deasă de cetini

    Mă caut………….

    Mă voi gasi eu oare??????

    si singura imi dau raspunsul………………..

    RENAŞTERE!

    Privesc cu ochii închişi la luceferi,
    privesc printre gânduri la noi,
    ating infinitul cu boabe de rouă
    şi nasc o iubire senină din ploi!

    În ochi, lumină vreau să-ţi aduc,
    oprind nesăbuit al timpului adânc
    mă ascund în sâmburi de dorinţă
    ca să-ţi sădesc în suflet credinţă!

    Te caut printre arome de trupuri,
    prin uragane şi sălbatece vânturi,
    prin coapsele gemând de dorinţă,
    pe câmpuri, în mare şi în credinţă!

    Privesc tot mai des, oglinda ochilor tăi
    sunt atât de albaştri, adânci şi vioi!
    Renasc din neant şi din singurătate,
    renasc din dorinţă şi vise atât de curate!

    rodica cernea
    galati
    11.01.2008


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: