Stăteam ore întregi cu lumina stinsă
În camera îngheţată.
Ne temeam de oameni mai tare decât de Dumnezeu.
Ascultam cu sonor sugrumat
Muzica aceea bruiată, guiţată, sughiţată.
Red Zeppelin, Deep Purple, Mik Jager, Santana, Elvis Presley,
Erau martorii nopţilor fără somn.
Clopotele unei lumi promise.
Două ceşti cu cafea
Nouăzeci la sută năut ne ţineau de urât.
Ne iubeam în pauzele de ştiri
Inconştienţi, indiferenţi la frământările mondiale, locale,
La caracatiţa care îşi întindea umbra,
Ţol greţos peste vieţile noastre.
De undeva din fundal
Un polonez arţăgos ameninţa un general piţigăit.
Spre ziuă pe la cinci lătra câinele vecinilor.
Auzeam gâlgâitul apei trase la veceu.
Plecam la slujbă cu entuziasm potolit.
Jăratec scufundat în nisip.
Tramvaiul galben murdar scârţâia pe la curbe,
Zdrăngănea pe la ace.
Mă trezea din când în când; tresăream speriat.
Nu înţelegeam cum Bob Marley poate ţipa în română:
„Avansaţi, avansaţi! Urmează Staţia Libertăţii.”
Refuzau să-mi iasă din minte
Ritmurile ascunse ale nopţii.
Dan David, Los Angeles, 30-august-2007.
dan david
Dandavid's Weblog 
ades ……………
MĂ PIERD!
Mă pierd în uitare
şi-n clipa ce trece,
în raza de soare
şi-n noaptea cea rece!
Ecou de dorinţă
şi mare credinţă,
o stea care moare
adesea-n uitare!
10.01.2008
………………………………….
MĂ CAUT!
Mă caut printre rânduri
şi adesea printre gânduri,
mă caut cu înfrigurare
când este cald, sau este răcoare.
Mă caut în iubirea ta
şi poate într-a mea,
mă caut în zbor de cocor
şi-n clipe de dor.
Mă caut pe cerul cu stele
în visele mele,
mă caut printre prieteni
şi-n umbra deasă de cetini
Mă caut………….
Mă voi gasi eu oare??????
si singura imi dau raspunsul………………..
RENAŞTERE!
Privesc cu ochii închişi la luceferi,
privesc printre gânduri la noi,
ating infinitul cu boabe de rouă
şi nasc o iubire senină din ploi!
În ochi, lumină vreau să-ţi aduc,
oprind nesăbuit al timpului adânc
mă ascund în sâmburi de dorinţă
ca să-ţi sădesc în suflet credinţă!
Te caut printre arome de trupuri,
prin uragane şi sălbatece vânturi,
prin coapsele gemând de dorinţă,
pe câmpuri, în mare şi în credinţă!
Privesc tot mai des, oglinda ochilor tăi
sunt atât de albaştri, adânci şi vioi!
Renasc din neant şi din singurătate,
renasc din dorinţă şi vise atât de curate!
rodica cernea
galati
11.01.2008
By: rodica on august 18, 2008
at 5:24 pm