Ambasador la Montreal

Prin Pasul Oituz într-o iarnă

Am găsit o pereche de opinci jerpelite

Şi o căciulă ciuruită de molii.

Erau din Primul Război Mondial.

Bunicul îşi scrisese pe ele numele

Cu creion chimic înmuiat în gură.

Prefectul le-a declarat

„Pradă de război de interes naţional.”

Vinde-mi le!

Îţi dau pe ele greutatea lor în aur

Şi un post de ambasador unde vrei;

La dracu-n praznic, la Montreal.

O să trec undeva pe bordură

Numele bunicului meu.

Nici vorbă, excelenţă!

Mai bine le las să putrezească

Ori să treacă lumea indiferentă pe lângă ele

Într-un muzeu.

Dan David, Los Angeles, 11-august-2007.

Răspunsuri

  1. Mă bucur să te regăsesc aici, se pare că lumea este mică pentru întâlnirea poeziei!

  2. inchide fereastra TIMP esti ambasadorul omenirii in lumea poezie, ce naste oameni adevarati si curati!

    ÎNCHID FEREASTRA TIMP!

    Închid fereastra
    şi umbrela timp
    mă separă de nimicnicia umană.

    Normalitatea mă oboseşte,
    mă izolează în lumea cuvintelor
    şi o nopţilor dor!

    Pe umeri,
    cuvintele haină-mi acoperă goliciunea,
    iar zorii sângerii
    mi-alungă noaptea de gânduri.

    Pacea, sau D-l,
    două nume cu aceeaşi entitate
    îmi veghează cărarea viaţă
    şi-mi sunt tovarăşi călători!

    Am învăţat să fiu puternică,
    să-mi iau seva din flori
    şi din tine,
    să-mi veghez nopţile,
    să mă luminez cu raze de lună
    şi-n acelaşi timp
    să te ţin strâns de mână!

    Doi călători neobosiţi
    ce-şi caută identitatea
    într-o mare de oameni,
    într-o mare-n furtună!

    Suflet pereche EU_POEZIE
    ce ne căutăm trupul,
    vibrând armonios
    la tot ce înseamnă
    viaţă, căldură, lumină!

    Sunt OM? sau VIS?
    în toate,
    văd doar cuvinte, aud soapte!

    Dorinţa mea, vulcan nestins
    te arde ca un rug aprins
    şi te priveşte printre gene
    când TU,
    tu cel dintâi,
    cu degete de rouă-mi răcoreşti
    veşnicia!

    16.08.2008

  3. Ayana, Rodica,
    Va multumesc pentru vizita. Ma onoreaza.

    Desprinsi din poezie, suntem doar umbrele unor fantome.
    Fluturi orbi sortiti arderii.
    Aripi moarte, scrum, fum.
    Sunt sigur ca Dumnezeu a rostit la inceput un poem.
    Din cuvintele sale s-a intrupat lumea.
    Noi culegem acum silabele care au strabatut vesnicia.
    Sunt semintele noii lumi.

    Cu aleasa consideratie,
    Dan

  4. despre mine pot spune ca sunt o razvratita ce nu poate accepta sub nici o forma minciuna, fatarnicia si prostiadar mai sunt si……………

    SUNT ……

    Sunt o secundă
    sau poate-un ceas din viaţa ta,
    sunt doar un gând răzleţ,
    sau strop de apă ce însetate-i guri ofer.

    Sunt, fulgul de nea
    ce-a rătăcit în palma ta,
    sau poate doar sărutul
    ce risipeşte aburul pe buza ta.

    Mai sunt lumina,
    sau povara unei renunţări,
    sunt un surâs
    şi-un gând de dor,
    sunt dragoste şi moarte
    ce trăieşte aici şi în eternitate!

    rodica cernea
    galati
    23/10/2007

  5. M-a fascinat poezia Ambasador la Montreal si pot spune ca sunt trairi si aduceri aminte din trecut pe aceste meleaguri din Seatttle,WA,U.S.A.dDeparte de patria muma si dragostea de locurile natale sunt mai cu foc.Ca-asa-i romanul ,sau indiferent de omul(neamt,ungur,evreu etc. care s-a nascut in DACIA si duce mai departe flacara locului natal care nu-i da pace oriunde s-ar afla).
    Azi 07.04.2012am publicat in Ziarul/Radio online: news.radiometafora.ro poemul
    Cu respect
    Octavian PAUN
    din Seattle,WA,U.S.A

    • Multumesc de vizita si de aprecieri.
      Imi face placere sa stiu ca veti prelua poemul in revista Dv.
      cu stima, Dan David


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: